| 1.
|
IZGON'I, izgonesc, vb. IV. Tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. - Din sl. izgoniti.
Sursă
: DEX'98
(15901)
- valeriu |
| |
| 2.
|
IZGON'I vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. si pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. si reg.) a întiri, a mâna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. si Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. si Ban.) a sprânji, (Transilv. si Maram.) a ţipa, (Ban. si Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răschira, (fam.) a mătrăsi, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ din casa lui.) 2. v. respinge. 3. v. surghiuni. Sursă
: Sinonime
( 188473)
- siveco |
| |
| 3.
|
izgon'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. izgon'esc, imperf. 3 sg. izgone'a; conj. prez. 3 sg. si pl. izgone'ască
Sursă
: DOR
(254719)
- siveco |
| |
| 4.
|
A IZGON//'I ~'esc tranz. (fiinţe) A forţa să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a fugări. /<sl. izgoniti
Sursă
: NODEX
(339492)
- siveco |
| |
|
|